Uniunea Europeană depune eforturi ambițioase în vederea atingerii obiectivelor sale climatice stabilite prin Acordul de la Paris din 2015 și prin alte conferințe sub egida Pactului verde european, care are ca obiectiv transformarea Europei într-un continent neutru din punct de vedere climatic până cel târziu în 2050. Acesta este un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic datorită Legii europene a climei. Dar schimbările climatice reprezintă o problemă mondială care nu se oprește la frontierele continentului nostru, astfel încât Europa nu poate rezolva singură această problemă mondială, chiar dacă poate contribui mult. Uniunea Europeană este cea mai mare piață din lume și deține o mare putere internațională din acest motiv. În plus, are o populație cu un nivel ridicat de educație și calificare și are deja o experiență bogată în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare în întreaga lume. În cadrul strategiei „Global Gateway”, UE investește deja milioane de milioane în ajutorul pentru dezvoltare. Clima este, de asemenea, un sector al Global Gateway, astfel încât acesta ar putea fi extins pentru a ajunge și mai mult la nivel mondial. Prin urmare, această idee invită Uniunea Europeană: — Elaborarea unei legislații mai ecologice, al cărei impact să fie resimțit în întreaga lume datorită poziției sale dominante ca cea mai mare piață din lume. — Utilizarea mai multor forțe de muncă calificate și a sectorului privat avansat pentru a contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la schimbările climatice în întreaga lume. — Promovarea industriilor ecologice europene în întreaga lume. — Extinderea componentei climatice a strategiei „Global Gateway”. — Crearea și promovarea unei strategii utile la nivel mondial, cum ar fi Pactul verde european, pentru a atinge obiectivele climatice la nivel mondial. Fiind unul dintre cei mai avansați, mai mari, mai bogați și mai activi actori din lume, Uniunea Europeană poate avea un viitor ca lider internațional în domeniul climei. Cred că viitorul Europei este verde, iar viitorul verde este Europa.

Ideea mea se referă la necesitatea de a spori puterea Parlamentului European în ceea ce privește competențele executive de a realiza progrese mai rapide în gestionarea pericolelor naturale, în special în ceea ce privește incendiile forestiere. Pentru a ilustra punctul meu de vedere, experții științifici sunt în mare măsură de acord că este esențial să se investească în prevenirea unor astfel de incendii, deoarece, odată ce ajung în stadiul de „megaincendii”, devin extrem de dificil, dacă nu imposibil, să se stingă cu resursele tehnologice și umane actuale. Cercetarea științifică multidisciplinară a scos la iveală numeroase consecințe pentru societățile umane. Acestea reprezintă o amenințare tot mai mare pentru părțile interesate, inclusiv pentru pompieri, precum și pentru populațiile locale, cu impact asupra vieților omenești, proprietăților, întreprinderilor și funcției economice a ecosistemelor naturale. Costurile sociale, economice și de mediu globale sunt semnificative, deși estimările rămân limitate. Acestea provoacă daune semnificative infrastructurii colective, cum ar fi liniile electrice și de comunicații, sistemele de alimentare cu apă, drumurile și căile ferate. Costurile de curățenie și reconstrucție sunt considerabile. Acestea perturbă lanțurile de aprovizionare, ceea ce duce la închiderea întreprinderilor și la perturbări ale transporturilor. Acest lucru poate duce la o scădere a veniturilor fiscale, la o scădere a valorii proprietăților și la pierderi de clienți pentru întreprinderile locale, cum ar fi reducerea turismului în zonele afectate de incendii. Acestea sunt doar câteva dintre consecințe: acestea suportă, de asemenea, costuri socioeconomice, probleme de sănătate, calitatea apei, impact asupra ecosistemelor locale... Cu toate acestea, am observat că puterile executive tind adesea să aloce resurse în primul rând forțelor de securitate civilă, mai degrabă decât să investească în prevenire. Această decizie este adesea determinată de considerente politice pe termen scurt, deoarece este mai ușor pentru un minister de interne sau pentru Comisia Europeană să mobilizeze resurse în caz de incendiu, creând iluzia unei acțiuni imediate și eficiente. Din păcate, această abordare reactivă neglijează importanța prevenirii, ceea ce ar contribui, în primul rând, la evitarea unor astfel de situații de urgență. Acesta este domeniul în care Parlamentul European poate juca un rol esențial. Ca instituție de dezbateri și consens, Parlamentul are capacitatea unică de a exercita un control mai strict asupra competențelor executive și de a promova politici axate pe prevenirea pericolelor naturale. Prin consolidarea poziției și a influenței sale, Parlamentul European poate încuraja puterile executive să investească mai mult în prevenirea incendiilor forestiere și a altor riscuri naturale. Acest lucru necesită, de asemenea, acordarea inițiativei legislative a Parlamentului European, de care în prezent este privat. Prin urmare, încurajez să analizez această propunere și să exploreze modalități de sporire a puterii Parlamentului în ceea ce privește gestionarea pericolelor naturale. Lucrând împreună, putem face din Europa un lider mondial în gestionarea proactivă a pericolelor naturale. Cred cu tărie că Parlamentul European, în calitate de instituție democratică care reprezintă interesele cetățenilor europeni, este locul ideal pentru inițierea acestei schimbări pozitive.

Pavilioanele de complezență facilitează activitățile ilegale din ocean, cum ar fi pescuitul INN, traficul de persoane, pirateria și nivelul scăzut al impozitelor. Procesele actuale de înregistrare și lipsa istoricului privind pavilioanele de complezență nu sunt eficace. Prin urmare, ar trebui elaborată și pusă în aplicare o directivă care să oblige toate navele europene să fie înregistrate într-o bază de date centralizată, pentru a păstra istoricul tuturor pavilioanelor. Totuși, această bază de date nu ar avea opțiunea de a lăsa un câmp gol pentru anul respectiv (similar cu normele aplicabile înmatriculării avioanelor).

Mai multe studii și economiști avertizează că gândirea noastră economică actuală nu este în măsură să găsească o soluție în situația noastră teribilă. Voința constantă de creștere economică distruge mediul (Potsdam Institute for Climate Research, 2022), iar creșterea economică durabilă nu este posibilă, după cum arată mai multe studii (Biroul European pentru Mediu 2019) – confirmat, de asemenea, de efectul de recul. De mult timp, bunăstarea populației a fost decuplată de creșterea economică (Universitatea Națională Australiană, Kubiszewski et al, 2013), spre deosebire de mediu. Astfel, ar fi sarcina UE să fie un pionier al unui nou tip de politică economică cu o influență reală. Sunt necesare reforme cuprinzătoare pentru a realiza acest lucru, dar aceasta este singura modalitate de a combate schimbările climatice.

Proiectul ReRoot este o organizație mică care este în curs de înființare pentru a sprijini comunitățile neprevăzute studiate în tabere cu educație pentru permacultură, resurse pentru agricultura regenerativă și terapia bazată pe natură. Aceasta sprijină nevoile fizice pe termen scurt ale acestora, precum și integrarea pe termen lung, bunăstarea mentală și fizică. Tocmai am început acest proiect și am nevoie de sprijin!

Acvaponica este un sistem agricol inovator care combină acvacultura și cultivarea solului, fără a fi nevoie de factori de producție chimici externi, cum ar fi îngrășămintele și pesticidele, utilizând, în același timp, mai puțină apă decât practicile agricole convenționale actuale. În măsura în care Europa finanțează și promovează în prezent tehnologii agricole inovatoare emergente, accentul s-a pus întotdeauna pe hidroponice (care se bazează încă în mare măsură pe utilizarea soluțiilor de îngrășăminte sintetice) și pe gadgeturile tehnologice (senzori, roboți etc.). Această abordare nu a reușit să abordeze problema centrală a crizei globale cu care se confruntă sistemul nostru climatic și alimentar – producția de alimente durabilă, favorabilă incluziunii naturii, fără a distruge și mai mult sistemele ecologice vitale și importante și biodiversitatea. Un număr tot mai mare de tineri (dar încă foarte mic) încep să recunoască și să adopte Aquaponica ca sistem agricol agroecologic care ne poate permite să ne hrănească populațiile în creștere, să protejăm și să promovăm un ecosistem vital (insecte, microbi) care va permite dezvoltarea biodiversității și supraviețuirea umanității. Din păcate, finanțarea (și accesul la acestea) și promovarea Aquaponics au reprezentat un obstacol major în calea realizării întregului potențial al acestui sistem agricol, care ne oferă cu adevărat șansa de a colabora cu natura pentru a ne ajuta să găsim soluții durabile la actualul nostru sistem alimentar fragmentat. Identificarea, acordarea de finanțare și promovarea tinerilor antreprenori agricoli (agricoli) care adoptă și utilizează Aquaponics vor contribui în mare măsură la asigurarea unei soluții puternice care ne poate ajuta să corectăm consecințele sistemului nostru alimentar și, cel mai important, să atragă tinerii atât de necesari în agricultură și agricultură.

Creați o cupă europeană de grădinărit, o competiție sănătoasă pentru a promova reconectarea la hrană și natură în școli. Acest proiect ar consolida participarea tinerilor la o activitate în aer liber sănătoasă și ecologică și ar crea rețele între diferite școli și părți interesate din întreaga Europă.

Ar trebui să fie posibilă depozitarea cutiilor de carton și a sticlelor pentru produse precum laptele și iaurtul în scopuri de durabilitate.

Din cauza unui compromis depășit, majoritatea deputaților în Parlamentul European și mulți membri ai personalului Parlamentului European se deplasează încă în fiecare lună de la Bruxelles la Strasbourg, adăugând CO2 evitabil la o planetă deja în viață. Este puțin probabil ca această practică neecologică să se schimbe în curând din cauza dreptului de veto al Franței. Cu toate acestea, pentru a minimiza cel puțin impactul acestei practici, UE trebuie să asigure o legătură feroviară frecventă, rapidă și, cel mai important, neutră din punct de vedere climatic între Bruxelles și Strasbourg.

Ideea mea constă în crearea unor standarde sociale și de mediu europene care să protejeze comunitățile locale. Aduc în discuție cazul regiunii Barroso, în situl de patrimoniu agricol al Portugaliei, declarat de UNESCO, care este amenințat în prezent de a fi exploatat cu un proiect minier care va afecta calitatea apei, va înlocui și va reduce drastic calitatea solului și practicile durabile actuale, care reprezintă deja o soluție ancestrală și câștigătoare pentru schimbările climatice și sistemele alimentare durabile, cu sistemele agrosilvopastorale. Trebuie să fim conștienți de accelerarea noului pact verde în Europa, care ar putea fi o fațadă pentru înlocuirea industriei automobilelor individuale cu o soluție pe termen scurt sub formă de litiu. În interesul „tranziției verzi”, nu trebuie să creăm zone sacrificiale. Urmăriți activitatea Associação Unidos em Defesa de Covas do Barroso.

Adesea, pacienții cronici nu au posibilitatea de a alege, ci de a utiliza mijloace de transport care nu sunt ecologice, deoarece acum, cel mai probabil, alegerea este între: 1. Un mijloc de transport lent, costisitor și probabil puțin accesibil (din punctul de vedere al orarelor sau al acoperirii); 2. Și automobilul personal sau Uber/Taxi (probabil cu motor cu ardere internă). Adesea, pacienții cronici nu au luxul de a fi flexibili, astfel încât posibilitatea de a se deplasa oricând dă un sentiment de libertate, așa cum sunteți mai puțin limitat. Cu toate acestea, costul pe care pământul îl plătește pentru acest lucru este prea mare. Potrivit raportului SDG Watch Europe: „Congestionarea urbană costă statele membre aproximativ 100 de miliarde EUR pe an. Autobuzele și trenurile reprezintă aproximativ 17 % din traficul urban de călători, iar acest lucru este în scădere, pe măsură ce utilizarea autoturismelor este în creștere. Nu au existat suficiente investiții în sisteme de transport durabile și în politicile necesare pentru a le sprijini. Transportul public trebuie să fie mai abordabil ca preț, mai eficient, mai accesibil și mai favorabil incluziunii. Acesta trebuie să răspundă nevoilor speciale ale femeilor, copiilor și tinerilor, persoanelor cu handicap și persoanelor în vârstă. Orașele care oferă transport public gratuit au cunoscut o utilizare semnificativă.”

Unii se angajează în călătorii de activism ca copii, în timp ce alții încep ca adulți. Unele se concentrează pe chestiuni globale, în timp ce altele au un impact local. Nu există o abordare corectă sau greșită, ci doar dorința de a încerca. Și, în prezent, este o criză climatică care, dacă este ignorată și nu face nimic, se va agrava, în special pentru noi tineri, care au făcut cel mai puțin pentru a contribui la aceasta, dar care vor suferi unele dintre consecințele sale mai grave. Avem putere, iar perseverența dă roade. Aceasta se referă la valoarea primară a relațiilor – cu prietenii, cu colegii și, în cele din urmă, cu natura. Solicitarea mea ca factorii de decizie europeni să recunoască caracterul urgent al crizei climatice și să ia măsurile îndrăznețe necesare pentru a evita consecințele mai grave ale acesteia, sprijinind și responsabilizând totodată inițiativele tinerilor pentru a fi parte integrantă a soluției

Actualul Program european comun de educație ecologică pentru învățământul secundar are un caracter limitat. Școlile din statele membre acționează în mod voluntar prin punerea în aplicare a unor programe de mediu autonome. Cu toate acestea, în învățământul secundar nu există un subiect specific care să vizeze sensibilizarea noastră cu privire la problemele de mediu și ține doar de inițiativa cadrelor didactice. Pentru a aborda această deficiență, propunem instituirea unui program-pilot european comun care să fie urmat de toate școlile din statele membre, care să orienteze și să ofere idei și instrumente educaționale. Prin acțiuni practice menite să insufle dragostea protejării mediului. Dar nu teoretic, nenereglementat! Sub egida Uniunii Europene, pentru a stimula sensibilizarea tinerilor europeni! Educând în mod sistematic tinerii, ne putem salva mediul, poate că ne putem proteja viitorul!

Agenția Europeană de Mediu (AEM) estimează că se preconizează că parcul imobiliar total din UE va crește cu 7 % până în 2050. Cu toate acestea, construirea de clădiri noi contribuie în mod semnificativ la distrugerea mediului și la poluarea prin fabricarea de noi materiale. Prin urmare, este esențial să ne mobilizăm și să ne protejăm parcul imobiliar existent la nivel regional. Cum putem astfel să valorificăm și să protejăm cel mai bine parcul nostru imobiliar colectiv existent la nivel regional? Parcul imobiliar existent conține o cantitate inmăsurabilă de carbon încorporat și sunt în curs inițiative de recuperare a materialelor recuperate de pe șantiere și de reorientare a acestora în cadrul altor proiecte. În timp ce unele clădiri existente – cum ar fi cele cu azbest – trebuie îndepărtate, demolarea clădirilor creează o cantitate semnificativă de deșeuri și poate contribui la congestionarea depozitelor de deșeuri și la prejudicierea mediului înconjurător. Prin conservarea clădirilor existente, renovarea și modernizarea acestora, putem reduce deșeurile și promova principiile economiei circulare. Pentru a reduce amprenta de mediu a clădirilor noi din Europa și pentru a descuraja demolarea celor deja construite, aș dori să propun următoarele: 1. Stabilirea unui inventar al clădirilor care sunt expuse riscului de demolare, pentru a identifica clădirile care ar trebui să aibă prioritate pentru protecție, conservare și/sau renovare, inclusiv, eventual, eventuala lor utilizare „a doua viață”. 2. Să exploreze stimulentele financiare pe care proprietarii de proprietăți sau guvernele le-ar putea primi pentru renovarea și renovarea clădirilor lor în loc să le demoleze, cum ar fi facilități fiscale, granturi și împrumuturi cu dobândă mică. 3. Să permită țărilor să adauge echivalentul de carbon al parcului imobiliar care ar fi înlocuit obiectivele actuale (măsurate în kgCO2eq) la obiectivele CSN pentru 2030, ca stimulent (deși pentru unele țări acest lucru poate avea un efect marginal). 4. Alinierea la codurile și reglementările regionale în domeniul construcțiilor pentru a limita ușurința demolării clădirilor și pentru a face din aceasta o soluție de ultimă instanță. De exemplu, un grup de experți ar putea revizui justificarea demolării clădirilor care depășesc o anumită dimensiune înainte de a acorda autorizații de demolare. Creșterea barierelor din calea demolării ar avea mai multe beneficii, inclusiv conservarea patrimoniului cultural, reducerea deșeurilor și a emisiilor de mediu, creșterea oportunităților de ocupare a forței de muncă și o pregătire industrială avansată pentru valul de renovări.

Magazinele, restaurantele și întreprinderile ar trebui să fie obligate din punct de vedere juridic să doneze toate alimentele foametei și săracilor înainte de termenul de valabilitate din trecut. Aruncarea de alimente în așternut ar trebui interzisă.

În ceea ce privește electrificarea infrastructurii noastre de mobilitate, s-a pus prea mult accentul pe vehiculele electrice (VE) și pe infrastructura necesară de încărcare a vehiculelor electrice. Cu toate acestea, bicicletele electrice și scuterele electrice sunt cu 15 de ori mai eficiente din punct de vedere energetic decât VE (metru * pasager/Jules), deoarece autoturismul are nevoie de mai multă energie pentru a deplasa masa inutilă; în plus, mai mult de jumătate din totalul călătoriilor zilnice sunt mai mici de 3 mile, ceea ce înseamnă ușor sustituibil pentru opțiunile de electromobilitate. Pe lângă aceste avantaje remarcabile, interesul politic pentru promovarea și dezvoltarea infrastructurii pentru acest mijloc de transport eficient este redus. Avem nevoie de o stație de andocare și de încărcare comună la nivelul UE pentru vehiculele cu mobilitate ușoară, care să permită fiecărui producător de biciclete electrice să își proiecteze bicicletele electrice și scuterele în conformitate cu standardele UE în materie de andocare și încărcare în fiecare stat membru al UE-27. Această infrastructură va duce la adoptarea electromobilității, permițând proprietarilor privați să își securizeze și să își taxeze bicicletele electrice pe stradă, va reduce dispersia de închiriere a bicicletelor electrice și a trotinetelor în orașe prin furnizarea unui spațiu de acostare desemnat, precum și va reduce costurile operaționale ale întreprinderilor din domeniul electromobilității, reducând astfel prețurile și crescând cererea din partea consumatorilor.

Pentru a avea o industrie de refolosire reușită a ambalajelor care poate concura cu materialele plastice de unică folosință, trebuie să profitați de economiile de scară prin crearea unui standard la nivelul UE privind ambalajele: de la băuturi la iaurt, paharele de cafea și trăsăturile cărnii. Standardul facilitează interoperabilitatea, reduce fragmentarea pieței, crește lichiditatea pieței și eficiența logistică, transformând pachetele de bunuri reutilizabile într-o marfă comercializabilă pe piață de către diferiți operatori. Crearea unei întregi noi industrii în jurul recuperării logisticii și al renovării pachetelor reutilizabile din UE (mineritul pachetelor)

Încurajarea cetățenilor să utilizeze mijloace de transport mai durabile atunci când călătoresc în Europa (Trains). Europa nu este atât de mare și este destul de ușor să călătorească într-un mod durabil. Mă întreb de ce nicio inițiativă nu sprijină călătoriile ecologice (nu numai pentru tineri, ci și pentru TOȚI europeni), iar zborurile reprezintă în continuare o modalitate mai ieftină de a călători.

Acesta ar trebui să fie reglementat de UE, cu o zonă tarifară unică și o aplicație comună care să integreze toate sistemele de transport public din toate țările membre.

Supermarketurile și magazinele de bricolaj ar trebui să fie obligate să construiască clădiri cu mai multe etaje pentru a reduce deșeurile de spațiu și impermeabilizarea terenurilor, creând în același timp spațiu de locuit la etajele superioare. Întrucât astfel de piețe sunt adesea înconjurate de parcări, nu ar trebui să existe probleme nici în ceea ce privește umbrirea clădirilor din împrejurimi. Deoarece acest lucru înseamnă costuri suplimentare pentru întreprinderi, acestea ar trebui să fie subvenționate de UE.

Limitarea ambalajelor la un procent maxim mai mare decât conținutul său ar duce la o reducere a cantității de deșeuri de plastic generate de ambalaje și ar împiedica producătorii să inducă în eroare consumatorii cu privire la ambalajele înșelătoare.

„ODD” permit lansarea de proiecte în legătură cu diferitele teme pe care le reprezintă. Acestea permit instituțiilor și cetățenilor să înțeleagă mai bine cine este vizat și în ce scop, de exemplu, o lege este adoptată.

Acest proces de reflecție urmează unei constatări pe care am reușit să o fac astăzi: o mare parte a impasului nostru este utilizată ca parcare. Cu toate acestea, aceste zone nu sunt foarte aglomerate de automobile, cu excepția celor pentru a putea parca în fața ușii, și sunt în mod natural „ușor” de aproape de mașină. Adesea, impasul nostru concret și slab menținut ar putea deveni un adevărat stup de biodiversitate. Pe lângă aspectul de mediu al acestui proiect, acest proiect ar contribui la restabilirea coeziunii dintre vecini, grădinile ar fi menținute de locuitori, mesele și scaunele ar putea fi instalate acolo, precum și un compost colectiv. Datorită dimensiunii impasurilor, au putut fi adăugate și alte amenajări, un marr, pomi fructiferi, adăpost pentru insecte și păsări, jocuri pentru copii, bucătării colective în aer liber și 1001 de idei din partea șefilor de vecini entuziaști de proiect!

Nu numai că utilizarea apei este mai igienică și mai curată decât hârtia igienică, ci este și mai bună pentru mediu. În medie, persoana utilizează 85 de rulouri de hârtie igienică pe an, ceea ce ar putea fi mult mai mic atunci când bideții de toaletă devin mai general acceptați în UE.

O rețea feroviară paneuropeană cu un furnizor de trenuri în mai multe țări (de exemplu, Interrail). Cu toate acestea, prețul biletelor trebuie să fie mai mic decât cel al biletelor de avion pentru a deveni atractiv pentru cea mai mare masă!

UE trebuie să se confrunte cu noi provocări care separă politicile tradiționale aplicate anterior: de exemplu, politicile au acordat prioritate competitivității în detrimentul securității strategice, ceea ce reflectă în industria cipurilor strategice sau dependența de combustibilii fosili și gazele rusești. Dependența totală a UE de industriile situate în Taiwan pentru cipuri complexe este rezultatul logicii anterioare: cipurile erau pur și simplu mai ieftine pentru import. Însă realitatea actuală și tensiunile geopolitice au scos la iveală acest sector transversal al economiei noastre pentru a obține și stoca energie din resurse regenerabile. Astfel, politicile care s-au concentrat exclusiv pe competitivitate nu mai funcționează, generând o schimbare a paradigmei globale pentru a asigura securitatea și aprovizionarea cu resurse și produse esențiale. Acest lucru se traduce în prezent într-un domeniu extrem de important, cu un impact ridicat asupra mediului: agricultură și creșterea animalelor. În prezent, UE nu dispune de o legislație clară și solidă care să îi permită să concureze pe picior de egalitate cu producătorii externi. Trebuie să asigurăm o competitivitate internă adecvată în sistemul nostru economic, dar cred că este, de asemenea, necesar să se asigure o competitivitate adecvată și echitabilă cu sectoarele externe și mai mult într-un domeniu precum cel agroalimentar și cel primar. Uniunea va trebui să facă față acestor provocări pentru a găsi un echilibru între competitivitate și aprovizionare și combaterea schimbărilor climatice. Stimularea încadrării și a agriculturii în UE va contribui nu numai la atenuarea impactului asupra mediului, ci și la îmbunătățirea sănătății noastre și a bunăstării animalelor.

Promovarea acoperișurilor verzi prin intermediul programelor UE poate contribui la atingerea obiectivelor ambițioase și necesare ale Uniunii în materie de climă într-un mod durabil și biodivers, completând panourile solare. Analizați centrele financiare mari, blocurile rezidențiale și chiar separați locuințele dintr-o perspectivă descendentă și obțineți o imagine clară: O mare parte din suprafața potențială rămâne neutilizată. Acoperișurile verzi oferă o soluție verde (după cum spune numele) pentru a pune tot acest potențial la muncă. Produce O2 prin scoaterea CO2 din aer, făcând orașele mai respirabile și reducând, în același timp, amprenta lor de carbon. Viața plantelor deja instalată în locuri publice a demonstrat, de asemenea, că orașele mai verzi sunt mai rezistente la căldură și inundații, întrucât verdeaua absoarbe mai puțină căldură decât betonul, absorbind, pe de altă parte, mai multă apă. Panourile solare s-au dovedit a fi o mare utilizare a suprafeței libere menționate anterior. Deși, pentru a funcționa eficient (în emisfera nordică), aceste panouri ar fi orientate în mod optim spre sud și ar fi instalate cu drenare pentru a capta cea mai mare cantitate de lumină solară. Pe lângă faptul că metalele din pământuri rare necesare pentru producția de panouri solare sunt extrase în moduri nedurabile și fac ca Europa să devină mai dependentă de partenerii săi comerciali. Aceste laturi inferioare ale panourilor solare sunt exact motivul pentru care înverzirea acoperișurilor noastre va fi un factor complementar perfect: viața plantelor poate fi pusă pe orice tip de acoperiș cu lumină solară adecvată și poate fi plantată în mod durabil prin adaptarea florei la ecosistemele locale. Panourile solare au devenit populare în mare parte datorită schemelor de subvenționare care au făcut costurile lor inițiale ridicate ușor de gestionat pentru cetățeni și întreprinderi. Același mod de acțiune poate fi urmat și în cazul acoperișurilor verzi, ale căror costuri ridicate de instalare (~ 120/m²) reprezintă cel mai mare obstacol. Va fi esențial să se pună un accent mai mare pe această inovare în cadrul proiectului de infrastructură verde al UE.

Uniunea Europeană trebuie să conceapă o rețea (națională și transnațională) de transport, comercial și de călători, în cadrul căreia transportul feroviar va fi principalul actor. Avantajele transportului feroviar sunt următoarele: 1.Neconformitate față de mediu față de autoturisme și nave, datorită utilizării energiei electrice pentru propulsie 2. Ca instrument pe șine, acesta are avantajul creșterii capacității. Aceasta înseamnă că poate transporta mai multe mărfuri sau pasageri decât autoturismul, având posibilitatea de a se deplasa în interiorul hinterlandului, spre deosebire de navă. 3.În cazul în care este avansată din punct de vedere tehnologic, aceasta prevalează, de asemenea, în mod semnificativ în ceea ce privește viteza, cu excepția avioanelor (cu toate acestea, trenul continuă să înregistreze câștiguri în ceea ce privește sarcina utilă). 4. Instrumente încă relativ ieftine în comparație cu beneficiile pe care le oferă atât societății, cât și mediului. 5. Aceasta reunește așezările îndepărtate cu centrele urbane, stimulează economiile locale și contribuie la dezvoltarea turismului. Beneficiile transportului feroviar sunt numeroase și este dificil să le denumim împreună. Este important de remarcat faptul că este o formă de transport care este verde și foarte eficientă din punct de vedere energetic și care trebuie să avem cu toții încredere în aceasta. Cum va fi atins acest obiectiv? 1. Crearea unor standarde și a unor rețele feroviare de ultimă generație, în cantități egale, în toate statele membre. 2. Introducerea unor tarife reduse în comparație cu autobuzele și avioanele și o reducere cu 40 % a prețului biletelor pentru toate călătoriile pentru studenți. 3. Reducerea birocrației în ceea ce privește conexiunile transnaționale (comerciale și de pasageri). 4. Modernizarea rețelei existente, crearea unei noi rețele și aderarea la principalele porturi europene.

Traversele nu ar trebui să fie amplasate direct pe șosele, ceea ce îi expune pe pietoni riscului de a fi loviți de o mașină. De asemenea, autoturismele trebuie să se oprească dacă pietonii doresc să traverseze drumul și să câștige din nou viteza de traversare. Acest lucru duce la o poluare mai mare a gazelor de eșapament. Dacă trotuarele ar fi subterane sau supraterane, atunci pietonii ar fi mult mai siguri, iar autoturismele ar putea rula cu viteză mai mare (cum ar fi 70 kmh în loc de 50), poluând mai puțin CO2 și alte substanțe toxice.